Dificultățile de învățare au drept cauză conectivitatea cerebrală, nu zone specifice ale creierului

 

Dificultățile de învățare de diferite feluri nu corespund unor zone specifice din creier, cum s-a crezut până acum, spun cercetătorii de la Universitatea Cabridge. Conectivitatea slabă dintre nodurile din creier au de fapt legături mai strânse cu dificultățile de învățare ale copiilor.

Între 14 – 30% dintre copiii și adolescenții din lume prezintă dificultăți de învățare suficient de severe pentru a necesita suport suplimentar. Aceste dificultăți sunt adesea asociate cu probleme de ordin cognitiv și/sau comportamental. În unele cazuri, copiii care au rezultate modeste la școală primesc diagnostice specifice unei dificultăți de învățare sau unei dizabilități, precum dislexia, discalculia, tulburări de dezvoltare a limbajului, ADHD (deficit de atenție și hiperactivitate), dispraxie sau chiar TSA (tulburări din spectrul autist).

Oamenii de știință s-au străduit să identifice zone specifice din creier care ar putea genera aceste dificultăți, inițiind studii care analizau nenumărate zone cerebrale. ADHD de exemplu, a fost legat de cortexul cingulat anterior, nucleul caudat, palladium, striatum, cerebel, cortexul prefrontal, cortexul premotor și cea mai mare parte a lobului parietal.

O explicație posibilă este aceea că fiecare diagnostic diferă atât de mult de la un individ la altul tocmai pentru că în fiecare caz sunt implicate zone diferite ale creierului. Cu toate acestea, o echipă de oameni de știință de la Unitatea MRC Cogniție și Științe Cerebrale de la Universitatea Cambridge a propus o explicație mai incitantă: aceste dificultăți nu sunt, de fapt, provocate de diferite zone ale creierului.

Pentru a-și testa ipoteza, cercetătorii au folosit metoda de învățare mecanică pentru a crea o hartă a diferențelor cerebrale pentru un grup de 479 de copii, dintre care 337 erau considerați a avea dificultăți de învățare de natură cognitivă, ceilalți 142 formând grupul de control necesar pentru comparare. Algoritmul a interpretat datele colectate prin intermediul unui pachet complex de măsurători ale nivelelor cognitiv, academic și comportamental, precum și rezultate ale analizelor făcute cu scanere cu rezonanță magnetică nucleară (RMN).

Cercetătorii au aflat astfel că diferențele cerebrale nu se corelau cu diagnosticele cu care veneau copiii – cu alte cuvinte, nu existau regiuni ale creierului care să poată confirma diagnostice precum TSA sau ADHD, de exemplu. Mai surprinzător este faptul că echipa de cercetători nu a găsit în structura cerebrală a subiecților diferențe care să prezică dificultăți cognitive specifice – nu exista o trăsătură specifică în creier pentru deficitul de limbaj sau de memorare, de exemplu.

În schimb, echipa a descoperit o organizare a creierului copiilor în jurul unor noduri precum un sistem de trafic eficient sau o rețea socială. Copiii cu noduri bine conectate aveau probleme cognitive foarte specifice (abilități scăzute de ascultare, de exemplu) sau nu aveu niciun fel de probleme cognitive. Pe de altă parte, copiii cu conexiuni slabe la nivelul respectivelor noduri (ca și cum ar fi niște gări izolate și slab conectate cu alte gări din rețea) aveau un nivel scăzut de atenție și probleme cognitive severe.

„Oamenii de știință au susținut de mult timp că anumite zone din creier pot dezvălui posibile dificultăți specifice de învățare, dar prin acest studiu am arătat că nu este așa” a declarat Dr Duncan Astle, unul dintre autorii principali ai studiului. „De fapt, este mai important să luăm în considerare modul în care aceste zone ale creierului sunt conectate unele de altele – concret, dacă sunt conectate prin aceste noduri. Credem că severitatea dificultăților de învățare a avut o legătură puternică cu starea de conectare a acestor noduri, pentru că ele joacă un rol esențial în schimbul de informații petrecut între diferitele zone din creier”.

Dr Astle a afirmat, de asemenea, că una dintre implicațiile acestor cercetări este aceea că ele sugerează că intervențiile în cazul persoanelor care au acest fel de probleme ar trebui să se bazeze mai puțin pe diagnostice. „Stabilirea unui diagnostic este important pentru familie. Diagnosticul poate oferi copilului recunoaștere profesională pentru dificultățile sale și poate facilita obținerea de suport de specialitate. În termeni de intervenție specifică însă, ca de exemplu pentru profesorii respectivului copil, diagnosticul poate reprezenta o distragere. Este mai la îndemână pentru profesori să se concentreze pe zonele cu dificultăți cognitive și pe modul în care aceste dificultăți pot fi reduse prin folosirea, de exemplu, a unor moduri specifice de intervenție pentru îmbunătățirea abilităților de ascultare sau a competențelor lingvistice, sau a unor modalități de intervenție care să fie potrivite pentru întreaga clasă, precum diminuarea solicitării memoriei de lucru în timpul procesului de învățare”.

Descoperirile ar putea explica motivul pentru care tratamentul medicamentos s-a dovedit a fi ineficient în cazul tulburărilor de dezvoltare. Medicamentele ce conțin metilfenidat, de exemplu (folosit în tratamentul ADHD), reduc hiperactivitatea fără a avea vreun efect în remedierea dificultăților cognitive sau în ameliorarea progresului educațional al pacienților. Medicamentele tind să acționeze asupra unui anumit tip de celule nervoase, însă au un impact minim asupra structurii bazate pe noduri ce s-a format de-a lungul unei perioade mai lungi de timp.

Deși acum este pentru prima oară când aceste noduri și conexiunile facilitate de ele au fost evidențiate ca elemente principale, cu roluri cheie în dificultățile de învățare și tulburările de dezvoltare, importanța lor în cazurile de tulburări cerebrale devine din ce în ce mai clară în ultimii ani. Cercetătorii de la Cambridge au arătat în trecut că acestea joacă un rol important în problemele de sănătate mintală, mai ales în cazul acelora care apar în perioada adolescenței, precum schizofrenia. Acest studiu a fost finanțat de Consiliul pentru Cercetare Medicală.

 

Sursa

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *