Un studiu preliminar sugerează că atunci când ascultăm muzică ne sincronizăm cu artiștii de pe scenă

 

Nu e greu să simți conexiunea care există între muzicieni, muzica pe care ei o cântă și audiența care asistă la un recital sau un concert la care ești prezent, însă un studiu recent sugerează că această legătură merge atât de profund încât ajunge la nivel neuronal și, mai mult decât atât, că activitatea cerebrală a muzicienilor și a celor din audiență ajunge chiar să se sincronizeze. În lumina acestei noi descoperiri, se pare de asemenea că popularitatea unei piese muzicale are legătură cu modul în care tiparele cerebrale răspund la această sincronizare, sugerând astfel mecanismul prin care mintea noastră ajunge să aprecieze o melodie bună.

În timp ce studii mai vechi au analizat deja în detaliu modul în care creierul răspunde la (și se bucură de) muzică, despre legătura neuronală dintre muzicieni și audiență se știe mult mai puțin, iar acest studiu acoperă exact această nișă. „Modul în care este apreciată muzica implică alinierea temporară a răspunsului cerebral al muzicienilor și membrilor audienței, prin care spectatorii percep intențiile artiștilor și manifestă emoții pozitive în legătură cu actul muzical” scriu cercetătorii în lucrarea lor.

Folosind scanere de spectro-scopie cu pseudo-infraroșu pentru a monitoriza fluxul de sânge evidențiat de lumină, echipa de cercetători a analizat creierul unui violonist profesionist în timp ce el a cântat un scurt fragment de 100 de secunde. Prin aceeași tehnică au fost monitorizați și 16 spectatori în timp ce urmăreau clipul respectiv. Coerența inter-cerebrală dintre artist și spectatori a fost consistentă și semnificativă în cazul tuturor subiecților, așa cum au arătat rezultatele măsurătorilor, relevând aceeași intensitate a activității cerebrale în aceleași zone ale creierului și în aceleași momente ale piesei. Regiunile din creier implicate se găsesc în cortexul temporal stâng, responsabil pentru procesarea ritmului sunetelor, dar și în cortexul frontal inferior drept și în regiunea postcentrală – cele două zone din urmă fiind responsabile pentru procesele sociale, care ajută creierul „să se pună în pielea cuiva”.

A mai fost observată și o altă corelare în cortexul temporal stâng, și anume cea între cât de plăcută este în medie o piesă muzicală (în funcție de preferințele spectatorilor) și un nivel mai ridicat de coerență inter-cerebrală cu audiența ca întreg. Această legătură s-a evidențiat mai bine în a doua parte a clipului, arătând că este nevoie de ceva timp pentru ca o piesă muzicală să înceapă să fie apreciată; inițial, sunt recunoscute ritmul și structura, în timp ce aprecierea estetică apare mai târziu.

Chiar dacă acest studiu nu este foarte aprofundat, având în vedere că nu s-au făcut înregistrări detaliate ale undelor cerebrale, descoperirile scot la iveală premise interesante pentru cercetări viitoare și nu se suprapun cu rezultate ale altor studii despre profunzimea conexiunilor cerebrale create de muzică. O legătură inter-cerebrală asemănătoare cu cea evidențiată de acest studiu a mai fost văzută în relația părinți-copii și între persoane care poartă o conversație. Așadar, data viitoare când veți urmări clipul preferat veți crea o conexiune mult mai profundă decât credeți.

„Acest studiu extinde nivelul nostru de înțelegere asupra modului în care apreciem muzica” este concluzia echipei de cercetători. „Aceste descoperiri sugerează că sincronizarea neuronală între spectatori și muzicieni ar putea servi drept mecanism primar de primire pozitivă a actului muzical”.

red. Cristian Laurențiu DUMITRU

Sursa

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *